Cu ocazia Sarbătorilor, vă doresc  sănătate, fericire, împliniri, bani, casă, porc pe masă, masă nouă , frigider performant, maşină de spălat fără rate…un an mai bun, mai  curat, mai luminos!

Anul  acesta vă vom oferi de Crăciun, Revelion, Bobotează, Sf. Ion, Sf. PARASCHIVA…un program cu totul special, extraordinar, spectaculos …numai pe ProTv, Antena3, Acasă, Tvr1, 2,3,…46; veţi putea avea parte de  chef, super chef, super chef de chef ….si paranghelie.

Muyică bună, vedete, spectacol de lumini, scenete şi manele, super manele, pop manele, dance manele şi…manelele tradiţionale.

Vom putea sărbători împreună trecerea dintre ani cu cele mai bune filme : Sinurg acasă 1, Singur acasă 2, Singur acasă 3, Singur acasă 4, Singur acasă 5…

DEZGOLITA IN CAPITOLE  DE CEL MULT O PAGINA JUMATATE  , Cora este concomitent un roman, personajul principal al cartii si vocea care iti ramane apoi  zile bune in minte, pulsand.

Usor incarcat de metafore, debutul lui Doru Arazan Junior. in proza de ‘lung metraj’  descrie  ceea ce pare a fi o pseudo-drama  cu iz realist. Cora este  mama , sora lui Doru, iubita parasita de Marc, sotia nefericita a lui Phillip si emigranta ce spala wc-uri in Essen. Essen, orasul german  cu miros de peste si cartofi prajiti.  Iar  ‘Vreau acasa!’… pare a fi cel mai elocvent imperativ al sau.

Tehnica literara te oblica intr-o oarecare masura sa fii atent la discursul personajelor iar detaliile spatial  ale Timisoarei isi confera un suport confortabil . Te poti orienta usor in pagini. Alternanta  pasajelor trecut  –prezent  intregeste compozitia su creeaza alibiuri psihologice.

Portretul e nesigur . Ce o defineste  cu siguranta sunt degetele lungi  de pe clapele pianului Liceului de muzica din Timisora, alunecand pe arii de  Bach si  mirosul  intepator de tutun si  foi uscate din  podul casei .

Inadaptata temporal , Cora pare a se incadra doar  inceputului …’in noaptea aceea alba in momentul venirii sale pe lume cand a inceput sa ninga in Barateaz. Un mic sat din Romania. Cand albul zapezii era atat de curat , incat iti venea sa te culci in el…La inceput medicii au crezut ca m-am nascut moarta.’

Conturul  ei decupat de toti ceilalti, toti cei care rup din ea doar ce le seveste, devine  contrastant cu orice mediu .Fuge de trecut, de prezent si mai ales de viitor.Se intoarce in mod repetitiv in vartej si te ameteste.

Cartilajele se aud  trosnind ca efect al pumnului de peste obraz. Gura I se umple de sange cand este izbita de perete iar noaptea in care este  violata  I se amprenteaza permanent in genunchii zgariati, scarba din capul pieptului si vatataile de pe antebrate.

E clara distinctia dintre cele doua orase in care Cora supravietuieste mai mult decat traieste: est –vest . Conditia neechitabila a clasei de mijloc este  conceptia emigrantilor ce vin dint-o tara nenorocita  pentru a invata cu ce ‘se mananca occidentul’. Iar  ideea de oameni impliniti planeaza asupra  celor care locuiesc in ‘tari civilizate’ .

Vocea narativa are credibilitate: dialogul, vocea interioara, evolutia fireasca spre dezintegrare a celor care nu se mai simt ‘acasa’ acolo unde  le este familia. Distanta,  alegerile , incercarea disperata de a se agata de ceea ce mai tarziu avea sa fuga.

Toate astea  fac din Cora eroina esuata a unui roman usor dulceag.

O toaletă publică miroase a urină chiar şi după o dezinfectare cu clor. O şosetă ruptă rămane cu dunga papiotei chiar şi după ce a fost cîrpită. Trei ani de şcoală plini de frustrări, chiar dacă trec, creează stări de epilepsie  şi nevroze. O facultate, chiar si după 3 ani, tot un nimic rămîne.

Greaţa se aduna pînă la capul sternului şi se joacă de-a regurgitatul. Nervii stomacali se agită.

Opţiunile nu  se întrevăd cu foarte multe avantaje. Te adaptezi şi laşi la o parte nazuri de adolescent , pretenţii de  semidoct. Faci si tu ca ceilalti,  oricum n-ai să descoperi  formula apei a doua oară.

Sau te revolţi, devii crizatul  unui  sistem de învăţămînt care  colectează papatarie, nu idei, care nu prea agrează  derapaje de la logica impusă,  iar  interactivitatea îi creează  urgent nevoia  de  tratament medicamentos. Clişeele  sunt registre de bază în care trebuie să se încadreze  toţi. Nu e nevoie de tine, ca individ. Eşti doar un duplicat a altceva. Eşti urmarea unui sistem capitalist, unde steagul are ca stemă  o bandă rulantă de creiere la borcan.

Referate, comentarii,  liste cu teme  prestabilite pentru licenţa. Traducere? Sistem de învăţămînt. Acord tacit între pre’faceri’…de ştiintă, de lucru, de interes, de asiduue increţiri de emisfere.

Şi greaţa se adună.

Precum  diferenţa  de nuanţă a rujurilor roşii sau  dunga vizibilă a fondului de ten prea arămiu, ipocrizia  este, de cele mai multe ori,  mai evidentă cu fiecare succesiune de  titluri ce precede o semnătură. Aversiunea faţă de studiu,  creativ, asociere  stabileşte  toate traseele  goanei după mult dorita diplomă.

Reţeta e simplă: se trece  prin şcoală cu indiferenţă şi fără a fi de fel impresionat  de un eventual rezultat  , se ajunge in ultimul an cu o prea intense durere …in gît şi dorinţă de a avea  cît mai uşor si fără batai de cap o licenţă de nota zece.

De cealaltă baricadă, profesorii işi doresc  o trecere in revistă cât mai lejeră a lucrărilor finale scrise de  noua  generaţie de absolvenţii cu “perspective”. Ipoteza şi demonstraţia ajung la un numitor comun…un compromis cu virgulă. Nimic care să creeze complicaţii şi să se abată de la obişnuit. Un subiect dezbătut ulterior( pentru a evita eventuale obiecţii), o bibliografie ofertantă în citate şi condiţia strictă de a evidenţia EVIDENTUL.

Nu se pot  înlocui opt ore de muncă cu rugăciunea către Duhul Sfânt, aşa cum  uniformitatea nu trebuie sa ia locul  evoluţiei.

Aşa nu trebuie.

Aşa se întâmplă.

Fie si plecand de la ideea ca o dezbatere a subiectului ar fi de bun augur, nu poti ignora spectacolul care se desfasoara in favoare unei anumite parti. Una care abunda de testosteron. Nu stiu ce este mai deranjant. Faptul ca sub pretextul unei emisiuni educative/de divertisment femeile sunt stigmatizate si etichetate, ca se intampla intr-un context fals in care producatorii si permit sa raspunda la intrebari dupa bunul plac, pentru a creea spectacol, sau ca toate lucrurile astea se intampla cu acordul participantelor, in schimbul unor sume de bani sau a celor 15 minute de faima?

Lucrurile se acutizeaza in momentul in care asculti. Fie ca stiu sau nu raspunsul la intrebari, doamnele trebuie sa joace un teatru dureros de prost iar domnii, castigatori in ambele situatii ( pentru ca in niciuna din cele doua scenete nu isi pun in pericol demnitatea, statutul si nu fac uitat faptul ca ei stapanesc regulilor jocului) isi aduc aportul ranjind si ironizand cele aduse in dicutie.

Nu vorbim despre misoginism sau misandrie. Nu ajuta cu nimic, ideii de egalitate si decenta, scindarea termenilor: fiinta, sex, gen. Nu subevaluam capacitatile niciunuia dintre sexe iar proclamarea unor drepturi nu a coincis niciodata cu neindreptatirea rolului celuilalt.

Independent de aceste concepte, exista in schimb emisiuni care din intampalre sau nu, prezinta mereu femeile in rolul de esecuri evaluate si barbatii in cel de a atot-stiutori gata sa demonstreze o superioritate calitativa din toate punctele de vedere, care mai emit si judecati de valoare. Folosesc cu marsavie trucuri de prost-gust pentru a denigra femeia… iar EA permite asta. Totul se intampla fara efortul subtilitatii ci cu un oarecare cinism, astfel incat la o analiza mai atenta observi tot jocul ‘ de culise’.

Analiza obiectiva necesita unele precizari: fenomene de acest tip vor exista atat timp cat ideea omului ‘total angajat şi total liber” in a alege viaţa, responsabilitatea este gresit inteleasa.Atat timp cat femeia nu va sti sa-si ajunga sie insasi, sa se rupa de pasivitatea cu care este privita in societate, sa lupte pentru a nu mai fi privita ca obiect si prada. Atunci cand va invata sa nu aleaga usorul, facilul si va dori sa scape de corelarea unei dependente pe care o are fata de aspect in detrimentul a ceea ce poate demonstra,cand va intelege ca are avantajul de a nu mai fi constransa in aceeasi masura ca in trecut, cand se va folosi mai mult de sintaxa decat de vocabular si va pune mai presus demnitatea ei decat orice alte castiguri -atunci vor putea obtine repect, vor putea impune respect, vor fi respectate.

Apocaliptic în esenţa sa, cuvântul îşi exercită una din calităţi -omniprezenţa : deblochezi telefonul, te uiţi la ceas – CRIZĂ de timp; cumperi ţigări, s-au scumpit cu 50 de bani –CRIZĂ; mergi în staţie, aglomeraţie în tramvai – CRIZĂ de aer şi …spaţiu, ceri limonadă, nu mai sunt lămâi – CRIZĂ; intri in wc-ul public – pe cartonul de la hârtia igienică un scris zgâriat :CRIZĂ, borduri necimentate – CRIZĂ, librărie cu cărţi colorate expuse : ‘ghid de CRIZĂ ’ ; radioul din taxi: ‘cât va dura CRIZA financiară globală şi ce efecte va avea asupra României?….’.CRIZĂ de nervi.

Având în vedere toate acestea,  se premiază cu recunoştintă cuvântul şi toate implicaţiile sale, pentru rolul jucat la fiecare din categoriile : cea mai dramatică , scurtă, sau influentă ştire , cât şi pentru succesul avut în boxoffice-ul colapsului financiar.

Impactul , hotărârea şi tensiunile provocate au încadrat toate segmentele de viaţă în toată această perioadă şi au acaparat atenţia având mereu efect de recul, iar credibilitatea prestată pe scena economiei, a atins punctele vitale, aşa cum un cheag de sânge împiedică traseul pană la ramnificaţiile extreme.

Juriul , în urma dezbaterilor îndelungi , plasează pelicula în topul celor cu impact –precum a celei din ’30- şi, convins că va rămâne consemnată în tratate de profil, nu se dă în lături când preconizează o atenuare a şocului abia peste 2-3 ani.

Cât despre public?….Prea ocupat in a-şi regla respiraţia, in urma celor vizionate, simţite , verificate şi trăite…se CRIZEAZĂ în modul specific, fiecare având impresia că e singurul care a luat bilete in faţă , care şi-a văzut flash-back-ul pe ecran şi care se confruntă cu o situaţie din care se mai iese şi în pierdere .

Finalul?Cu sau fără happy end, are un script, un timp real după care se derulează, un cadru generos care profită sau cu ajutorul căruia se profită de tot ce inseamnă globalizare, şi conform reţetei de succes, o idee cu multe ‘victime’-că dă bine… Actor principal, CRIZA are o grămadă de maşinişti în jurul său .Ea face jocul sau cei care i-au scris scenariul?Îşi merită dispersarea în cotloanele vieţii noastre şi în acelaşi timp, atenţia ca premiu?…Sau e doar un substrat de culise, din care nu ar trebui să se vadă decât cadrul ?… Aşteptăm…Indiciile conduc către un subiect de serie.

De ce? …DE CRIZĂ!

N-ai vrea sa fii un cer vicios

dintr-un strop ce cade lent

si-ai stii sa zbori de sus in jos?

fie ca esti superman fie ca te-arunci din tren

ce-ar si sa?de-ar fi sa nu ne pice nicio fisa?

tu n-ai sa, eu n-am sa fac vreodata primul pas

intr-un an, intr-o zi,  intr-o luna

am sa spun tot ce simt si ma mai gandesc

pe pamant, intr-un colt ori pe luna

n-ai decat sa ma cauti si-o sa te gasesc…

La fel si el. Mereu acolo-(desi uneori mai speri sa fie chemat la vreo lansare de carte, sau eveniment) la catedra, in fata unui laptop.El si cararea sa, care debusoleaza de cele mai multe ori.IL imparte in jumatati proportionate…Isi mai ridica privirea deasupra ramelor de ochelari si scaneaza incaperea care se umple.Se ridica relaxat dupa ce in prealabil a marit formatul uneia din temele, puse la ‘perete’ si gata sa fie comentata, dezbatuta, taiata, adaugita –imbunatatita…sinestezic.
Noi ne ascundem sub scaunele rupte, el se aseaza pe banci.Se aproprie.Isi dirijeaza cuvintele cu ajutorul gesturilor si grimasei…permanent.
‘E alternativ’- alterneaza ‘povestile de la gura sobei’ cu sintagme in latina.Aduce culoare atunci cand te ironizeaza pana la punctul in care treci prin tot spectrul de culori…cu tot cu nuante.Trecerile, de la seriozitate la bancurile cu blonde, sunt marcate de traume psihologice, iar daca peste toate ti se mai si adreseaza cu ‘tzutzu’- e clar.Iesi din sala de curs stigmatizat.